„Cine urmeaza dupa Cristi”, l-am intrebat. „Care Cristi?”, mi-a replicat. Dar Zamfir stia ca nu ma refer la Anghel, ci la colegul sau de barou. Era la putin timp dupa inceputul inlaturarii incomodului ex-presedinte al PNL Baia Mare, cand Cristi a venit la conferinta de presa a liberalilor si a stat, nu la masa sefilor, nu pe scaune, in esalonul doi, ci alaturi de ziaristi, undeva lipit de o fereastra.
Imaginea asta mi-a venit in minte ieri, de mai multe ori, in timp ce scriam materialele despre PNL. Cristi nu mai era el. Halterofilul intepat in nari cu sare de lamaie inaintea ridicarii greutatii. Andri Popa exportat in politica Mileniului III. Nu mai era adversarul lui Vasile Vlasin in Consiliul Local sau la AXA TV. Nu mai era el. Era un tip resemnat cu statutul interpretului de jazz luat la misto de o mana de manelisti. Manelistii celuilalt Cristi.
Pe el si pe Zamfir i-am cunoscut pe holurile Tribunalului, pe vremea cand credeam ca presa de investigatii mai are o sansa, documentand pentru Gazeta. Cristi, always proaspat, always energic, atent la tot si stiind cat e ceasul. Apoi, au venit alegerile din 2004, cand a ajuns consilier local spre stupefactia multora. Chiar si a celor care ieri au trimis dupa dric.
Inca de la inceput, ne-am lovit coarnele in sedintele de comisii, cand mai fotocopiam cu coada ochiului cate un act fluturat pe-acolo. Desigur, fleacuri de care acum radem, dar care atunci ne ofereau subiecte de ziar. „Orice, sa scrii, dar nu-mi pune poza urata”, spunea luni dimineata, cand ne vedeam la instanta.
Trecerea anilor a facut din Cristi un exponent al generatiei tinere a liberalilor, in care sefii si-au pus sperante. A ajuns sef la Municipiu, a devenit, la scurt timp dupa investire, varful de lance al grupului PNL din Consiliul Local si apoi, candidat la Parlament.
Momentul T al carierei sale de pana acum a fost arestarea lui Anghel. La scurt timp, in locul unei firesti, pe de o parte, dar poate premature, pe de alta, ascensiuni spre o functie importanta in executivul Primariei, Cristi a fost sters de pe lista prioritatilor, lasand in urma un gol. Un gol pe care liberalii nu au cum sa-l umple nici cu Calin Bota, nici cu Serban Bondici si cu niciun alt tanar din randurile galben-albastre. Baieti simpatici, de altfel, dar nu de calibrul lui Cristi.
Cristi are pacatele lui, e drept, si nici n-ar fi frumos sa ne lase doar pe noi sa le avem. Si nu spun asta pentru ca ma enervau uneori argumentele sale mai bune decat ale mele, ci pentru ca a ales calea aceasta elitista fara sa se uite prea mult in jur. Nu putem asculta tot timpul jazz, cateodata ni se servesc si manele. Si nu dispunem intotdeauna de doua dopuri pe care sa ni le infundam in urechi.
Acum, a jucat o carte foarte mare, alaturi de grupul de haiduci nedispusi a canta partitura altora. Evident, Dolha putea sa ramana mult si bine viceprimar, iar liberalii sa isi numeasca unul de-al lor, in acelasi timp. Dar miza a fost alta.
Dupa aceea, nimic nu a mai contat. Loviturile peste bot luate in numele partidului la TV, aportul la imaginea unui PNL ce nu putea iesi de sub eticheta Anghel, ducerea in derizoriu a multora dintre adversarii politici ai liberalilor si multe altele au fost sterse cu buretele.
Cristi a fost decapitat ca si cum PNL-ul ar avea pe banca de rezerve cine stie cate optiuni. Dar nu are niciuna pentru ca L’etat c’est moi Cristian Anghel a fost destul de abil incat sa taie crengutele copacelului bonsai inca inainte de a infrunzi. Iar acum, asta e efectul. A lasat in urma un partid de care nu si-a taiat cordonul ombilical nici dupa ce a ajuns la Gherla, iar in fotografia de grup a PNL Maramures nu regasim, cu putine exceptii, decat obedienti purtatori de geanta ’traiti sefu’.
Daca asta au ales liberalii, atunci isi merita numarul de voturi pe care il vor obtine peste doi ani, cand locomotiva diesel va fi deja epuizata dupa stationarea in depoul Gherla.
Cristi nu are de ce sa se uite inapoi. Stiu ca la fel ar proceda, daca ar da rewind. Daca inainte am fost nehotarat in a numi fara sa ma gandesc una dintre calitatile sale, acum stiu ca ea este curajul. Pentru care il apreciez acum.
In loc de final: Daca ma faceam liberal cand am ajuns mare, eram lup tanar.
Ciprian DRAGOS